(1)

În domeniul transporturilor rutiere, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier (4) urmărea să armonizeze condițiile de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul transportului rutier și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a siguranței rutiere. Progresele realizate în aceste domenii ar trebuie să fie menținute și extinse.

(2)

Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (5) impune statelor membre adoptarea de măsuri care să limiteze durata de lucru maximă săptămânală a lucrătorilor mobili.

(3)

Au fost întâmpinate dificultăți în asigurarea uniformității interpretării, aplicării, verificării respectării și controlului în toate statele membre cu privire la anumite dispoziții ale Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 referitoare la durata de conducere, pauzele și perioadele de repaus pe care trebuie să le respecte conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere naționale și internaționale în interiorul Comunității, din cauza caracterului general al termenilor în care sunt redactate aceste norme.

(4)

Este de dorit ca aceste dispoziții să fie aplicate în mod eficient și uniform pentru ca să fie îndeplinite obiectivele vizate și să nu se discrediteze aplicarea normelor. În consecință, este necesar să se stabilească o serie de norme mai clare și mai simple care vor fi ușor de înțeles, de interpretat și de aplicat de către sectorul transporturilor rutiere și de către autoritățile responsabile de aplicarea acestora.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește condițiile de lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a stabili dispoziții mai favorabile lucrătorilor prin contracte colective de muncă sau în alt mod.

(6)

Este de dorit să fie definit clar domeniul de aplicare a prezentului regulament prin precizarea principalelor categorii de vehicule vizate.

(7)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice transporturilor rutiere efectuate fie exclusiv în interiorul Comunității, fie între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European.

(8)

Acordul european privind munca echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale din 1 iulie 1970 (denumit în continuare „AETR”), astfel cum a fost modificat, ar trebui să se aplice în continuare transporturilor rutiere de mărfuri sau de călători efectuate de vehicule înmatriculate într-un stat membru sau într-o țară care este parte contractantă la AETR, pe întregul traseu, adică atât partea situată între Comunitate și o țară terță, alta decât Elveția, cât și țările care sunt părți contractante la Acordul privind Spațiul Economic European, cât și partea care traversează teritoriul unei astfel de țări. Este esențial să se modifice AETR cât mai repede, ideal în următorii doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în vederea punerii în conformitate a dispozițiilor acestuia cu prezentul regulament.

(9)

În cazul transporturilor rutiere efectuate de vehicule înmatriculate într-o țară terță care nu este parte la AETR, dispozițiile AETR ar trebui aplicate părții de traseu care se efectuează în interiorul Comunității sau în interiorul țărilor care sunt părți la AETR.

(10)

Dat fiind faptul că obiectul AETR intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament, competența de negociere și de încheiere a acordului respectiv aparține Comunității.

(11)

În cazul în care o modificare a normelor comunitare interne în domeniul respectiv necesită o modificare corespunzătoare a AETR, statele membre ar trebui să-și unească eforturile pentru a obține această modificare cât mai curând, în conformitate cu procedura prevăzută în AETR.

(12)

Lista exceptărilor ar trebui actualizată pentru a ține seama de evoluția sectorului transportului rutier pe parcursul ultimilor nouăsprezece ani.

(13)

Toți termenii cheie ar trebui definiți în mod complet pentru a facilita interpretarea și a garanta aplicarea uniformă a prezentului regulament. De asemenea, este necesar să se prevadă asigurarea unei interpretări și aplicări uniforme a prezentului regulament de către autoritățile de control naționale. Definirea termenului „săptămână”, prevăzută de prezentul regulament, nu ar trebui să împiedice conducătorul auto să înceapă săptămâna de lucru în oricare zi a săptămânii.

(14)

Pentru a garanta eficiența executării, este indispensabil ca autoritățile competente să fie în măsură, la efectuarea controalelor rutiere și, după o perioadă de tranziție, să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele douăzeci și opt de zile.

(15)

Este necesar ca normele de bază referitoare la duratele de conducere să fie clarificate și simplificate pentru a permite controlul uniform și eficient al aplicării acestora cu ajutorul tahografului digital, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatul de înregistrare în transportul rutier (6) și prezentul regulament. Prin urmare, prin intermediul unui comitet permanent, autoritățile împuternicite cu asigurarea respectării prezentului regulament în statele membre ar trebui să facă toate eforturile pentru a ajunge la o interpretare comună a aplicării acestuia.

(16)

S-a constatat că dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 permiteau programarea perioadelor de conducere și de repaus zilnice astfel încât conducătorul auto putea fi în situația de a conduce o perioadă prea lungă fără a lua o pauză completă, ceea ce avea ca rezultat diminuarea siguranței rutiere și deteriorarea condițiilor de lucru ale conducătorilor auto. În consecință, este necesar să se asigure ca fracționarea pauzelor să nu ducă la abuzuri.

(17)

Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore. Acest ansamblu de dispoziții garantează un repaus corespunzător și, luând în considerare și experiența dobândită în ultimii ani în domeniul aplicării normelor, nu mai este necesar un sistem de compensație pentru perioadele de repaus zilnic reduse.

(18)

Un mare număr de transporturi rutiere în interiorul Comunității includ un traseu parcurs pe feribot sau în tren. În consecință, ar trebui stabilite dispoziții clare și corespunzătoare în ceea ce privește perioadele de repaus zilnic și de pauză în acest tip de traseu.

(19)

În vederea intensificării transporturilor internaționale de mărfuri și de călători, ar trebui ca, în interesul siguranței rutiere și al unei mai bune desfășurări a controalelor rutiere și a controalelor efectuate în spațiile întreprinderilor, perioadele de conducere și de repaus și pauzele începute în alte state membre sau în țări terțe să fie luate în considerare și să se stabilească dacă normele relevante au fost respectate în totalitate și în mod corect.

(20)

Principiul răspunderii întreprinderilor de transport ar trebui extins cel puțin la întreprinderile de transport care sunt persoane juridice sau fizice și nu ar trebui să excludă dreptul de acțiune împotriva persoanelor fizice care ar fi autorii, instigatorii sau complicii unei încălcări a prezentului regulament.

(21)

Conducătorii auto care lucrează pentru mai multe întreprinderi de transport trebuie să furnizeze fiecăreia dintre acestea informațiile de care au nevoie pentru asumarea răspunderilor în cadrul prezentului regulament.

(22)

În vederea promovării progresului social și a îmbunătățirii siguranței rutiere, fiecare stat membru ar trebui să-și păstreze dreptul de a adopta anumite măsuri corespunzătoare.

(23)

Derogările naționale ar trebui să reflecte schimbările intervenite în sectorul transportului rutier și să se limiteze la elementele care nu sunt supuse în prezent concurenței.

(24)

Statele membre ar trebui să stabilească norme pentru vehiculele utilizate pentru transportul călătorilor prin servicii regulate pe un traseu care nu depășește 50 km. Aceste norme ar trebuie să asigure o protecție corespunzătoare în ceea ce privește perioada de conducere permisă și pauzele și perioadele de repaus obligatorii.

(25)

În vederea unei bune aplicări a prezentului regulament, este necesar ca serviciile regulate de transport de călători, naționale și internaționale să fie controlate printr-un dispozitiv standard de înregistrare.

(26)

Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile pentru încălcarea prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt aplicate. Aceste sancțiuni trebuie să aibă un caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu. De asemenea, posibilitatea de imobilizare a vehiculului în caz de încălcare gravă ar trebui să figureze pe scara comună a măsurilor pe care statele membre le pot aplica. Dispozițiile prezentului regulament referitoare la sancțiuni sau la proceduri nu aduc atingere normelor naționale referitoare la sarcina probei.

(27)

În vederea asigurării unei aplicări clare și efective, este necesar să se stabilească dispoziții uniforme referitoare la răspunderea întreprinderilor de transport și a conducătorilor auto pentru încălcarea prezentului regulament. Această răspundere poate duce, după caz, la sancțiuni penale, civile sau administrative în statele membre.

(28)

Dat fiind faptul că obiectul prezentului regulament, adică stabilirea de norme comunitare clare referitoare la perioadele de conducere, pauzele și perioadele de repaus ale conducătorilor auto, nu poate fi realizat în mod corespunzător de către statele membre, și, în consecință, poate fi mai bine realizat, având în vedere necesitatea unei acțiuni coordonate, la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(29)

Este necesar să fie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (7).

(30)

Având în vedere că Directiva 2003/59/CE (8) cuprinde dispoziții referitoare la vârsta minimă a conducătorilor auto, care trebuie transpuse până în 2009, prezentul regulament nu trebuie să conțină decât dispoziții tranzitorii în ceea ce privește vârsta minimă a echipajelor.

(31)

Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui modificat pentru a se preciza obligațiile specifice întreprinderilor de transport și conducătorilor auto ale acestora, precum și pentru a asigura securitatea juridică și a impune o respectare mai strictă a perioadelor de conducere și de repaus cu ocazia controalelor rutiere.

(32)

Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui, de asemenea, să fie modificat în vederea asigurării securității juridice în ceea ce privește noile date care se introduc în tahograful digital și punerea la dispoziție a cardurilor de conducători auto.

(33)

Introducerea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2135/98, a unui dispozitiv de înregistrare care permite înregistrarea electronică a activității conducătorului auto pe cardul de conducător auto, pe o perioadă de 28 de zile, și a activității vehiculului, pe o perioadă de 365 de zile, va permite în viitor controale rutiere mai rapide și mai complete.

(34)

În ceea ce privește controalele rutiere, Directiva 88/599/CEE (9) nu prevede decât controlul perioadelor de conducere și de repaus zilnic, precum și al pauzelor. După introducerea aparatului digital de înregistrare, datele conducătorului și ale vehiculului vor fi stocate electronic și vor putea fi evaluate electronic pe loc. Acest lucru ar trebui să permită, cu timpul, un control simplu al perioadelor de repaus zilnic, normale și reduse, al perioadelor de repaus săptămânal, normale și reduse, și al repausului compensatoriu.

(35)

Experiența arată că dispozițiile prezentului regulament și, în special, cele referitoare la durata maximă de conducere pe o perioadă de două săptămâni nu se respectă decât dacă se efectuează controale rutiere eficiente și efective pe toată perioada.

(36)

Aplicarea dispozițiilor legale în ceea ce privește tahograful digital ar trebui să fie conformă cu prezentul regulament, pentru a se putea obține o eficiență optimă a controlului și a aplicării anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transportului rutier.

(37)

Din motive de claritate și sistematizare, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament,

(a)

de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone sau

(b)

de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto și care sunt destinate acestui scop.

(a)

exclusiv în interiorul Comunității sau

(b)

între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European.

(a)

vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în țările care sunt părți la AETR, pentru tot traseul;

(b)

vehiculele înmatriculate într-o țară terță care nu este parte AETR, numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii Europene sau al țărilor care sunt părți AETR.

(a)

vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km;

(b)

vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depășește 40 km/h;

(c)

vehicule utilizate de serviciile forțelor armate, de serviciile protecției civile, de pompieri și forțele responsabile cu menținerea ordinii publice sau închiriate de acestea fără conducător auto, atunci când transportul intră în atribuțiile proprii ale acestor servicii și se efectuează sub controlul acestora;

(d)

vehicule, inclusiv cele utilizate pentru transportul necomercial de ajutor umanitar, utilizate în situații de urgență sau în operațiuni de salvare;

(e)

vehicule specializate folosite în misiuni medicale;

(f)

vehicule specializate pentru depanări care acționează pe o rază de 100 km de la baza de staționare;

(g)

vehicule de încercări rutiere pentru îmbunătățire tehnologică, reparații sau întreținere, precum și vehicule noi sau transformate care nu au fost încă puse în circulație;

(h)

vehicule sau un ansamblu de vehicule cu o masă maximă autorizată care să nu depășească 7,5 tone utilizate pentru transporturi de mărfuri în scopuri necomerciale;

(i)

vehicule comerciale, care au caracter istoric, în conformitate cu legislația statului membru în care sunt conduse, și care sunt utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în scopuri necomerciale.

(a)

„transport rutier”: orice deplasare efectuată, în tot sau în parte, pe drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat, folosit pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor;

(b)

„vehicul”: un autovehicul, un tractor, o remorcă, o semiremorcă sau o combinație de aceste vehicule, definite după cum urmează:

(c)

„conducător auto”: persoana care conduce vehiculul, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul serviciului său pentru a-l putea conduce, în cazul în care este necesar;

(d)

„pauză”: orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită numai să se odihnească;

(e)

„altă muncă”: orice activitate, cu excepția conducerii autor, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector;

(f)

„repaus”: orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său;

(g)

„perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”:

(h)

„perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:

(i)

„săptămână”: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică;

(j)

„durată de conducere”: durata activității de conducere înregistrată:

(k)

„durată zilnică de conducere”: durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal;

(l)

„durată de conducere săptămânală”: durata de conducere totală, acumulată în timpul unei săptămâni;

(m)

„masă maximă autorizată”: masa maximă autorizată de operare a unui vehicul, complet încărcat;

(n)

„servicii regulate de transport călători”: serviciile de transport naționale și internaționale, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului din 16 martie 1992 privind regulile comune pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul (10);

(o)

„conducere în echipaj”: situația în care, pe parcursul unei perioade de conducere cuprinsă între două perioade de repaus zilnice consecutive sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal, se află cel puțin doi conducători auto la bordul vehiculului pentru a asigura conducerea. Pe parcursul primei ore de conducere în echipaj, prezența unui sau mai multor alți conducători auto este facultativă, dar ea este obligatorie pentru restul perioadei.

(p)

„întreprindere de transport”: price persoană fizică sau juridică, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism public cu personalitate juridică sau dependent de o autoritate cu personalitate juridică ce efectuează transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul său;

(q)

„perioadă de conducere”: durata de conducere cumulată între momentul în care conducătorul auto se așează la volan după o perioadă de repaus sau o pauză și momentul în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de conducere poate fi continuă sau fragmentată.

(a)

transportul rutier se efectuează în interiorul unui stat membru pe o rază de cincizeci de km de la baza de staționare a vehiculului și pe teritoriul unităților administrative locale al căror centru se află pe această rază;

(b)

limita de vârstă este redusă în scop de formare profesională și

(c)

măsura este conformă cu limitele impuse de legislația națională a statului membru privind ocuparea forței de muncă.

—

două perioade de repaus săptămânal normale sau

—

o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.

(5)

(a)

vehicule aparținând autorităților publice sau închiriate de a acestea fără conducător auto pentru efectuarea de transporturi rutiere care nu concurează cu întreprinderile de transport particulare;

(b)

vehicule utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri în cadrul activității profesionale specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii;

(c)

tractoare agricole sau forestiere utilizate pentru activități agricole sau forestiere, pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii care este proprietara vehiculului, care îl închiriază sau îl ia în leasing;

(d)

vehicule sau combinații de vehicule a căror masă maximă admisibilă nu depășește 7,5 tone, utilizate:

Aceste vehicule nu trebuie să fie utilizate decât pe o rază de 50 km de la sediul întreprinderii și cu condiția ca principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea de conducere a vehiculului;

(e)

vehicule care circulă exclusiv pe insule a căror suprafață nu depășește 2 300 kilometri pătrați și care nu sunt legate de restul teritoriului național de un pod, vad sau tunel deschis circulației autovehiculelor;

(f)

vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri pe o rază de 50 km de la sediul întreprinderii, propulsate de gaze naturale, gaze lichefiate sau de electricitate, a căror masă maximă autorizată, inclusiv greutatea remorcilor sau a semiremorcilor, nu depășește 7,5 tone;

(g)

vehicule utilizate pentru cursurile de școală auto și examenele de conducere în vederea obținerii unui permis de conducere sau a unui certificat profesional, cu condiția ca acestea să nu fie utilizate pentru transportul de mărfuri sau de călători în scopuri comerciale;

(h)

vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protecție împotriva inundațiilor, apă, gaze și electricitate, de serviciile de întreținere și control al drumurilor principale, colectare și depozitare a deșeurilor menajere, de serviciile de telegraf și telefon, pentru transmisiuni de radio și televiziune și pentru detectarea emițătorilor sau a receptorilor de radio sau televiziune;

(i)

vehicule care au 10-17 locuri destinate exclusiv transportului de călători în scopuri necomerciale;

(j)

vehicule pentru transportul echipamentelor de circ sau pentru parcuri de distracții;

(k)

vehicule de proiect mobil special echipate, destinate în primul rând să fie utilizate în scopuri didactice atunci când staționează;

(l)

vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme și pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor;

(m)

vehicule specializate pentru transportul de bani și/sau de obiecte de valoare;

(n)

vehicule utilizate pentru transportul de deșeuri de origine animală sau carcase care nu sunt destinate consumului uman;

(o)

vehicule utilizate exclusiv pe uscat în instalații de platforme precum porturile, porturile intermodale de transbordare și terminalele feroviare;

(p)

vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la piețele locale și viceversa sau de la piețe la abatoarele locale pe o rază de cel mult 50 km.

—

serviciile naționale regulate de transport de călători ale căror orare sunt confirmate de către autorități (în acest caz, se autorizează numai derogările referitoare la pauze) și

—

operațiunile naționale de transport rutier de mărfuri în contul propriu sau în contul altcuiva care nu au niciun impact asupra pieței interne și sunt necesare pentru menținerea anumitor sectoare de activitate pe teritoriul respectiv, atunci când dispozițiile derogatorii ale prezentului regulament impun o rază maximă de 100 km.

(a)

serviciilor regulate naționale de transport călători și

(b)

serviciilor regulate internaționale de transport călători, ale căror capete de traseu se găsesc la o distanță de până la cincizeci de km în linie dreaptă de la frontiera dintre două state membre și al căror traseu nu depășește o sută de km.

(a)

conține toate informațiile indicate la alineatul (2) pentru o perioadă precedentă de cel puțin douăzeci și opt de zile; aceste informații sunt actualizate la intervale periodice a căror durată nu depășește o lună;

(b)

este semnat de către conducătorul întreprinderii de transport sau de o persoană autorizată să-l reprezinte;

(c)

este păstrat de întreprinderea de transport timp de un an de la data expirării perioadei acoperite. Întreprinderea de transport dă un extras din tabel conducătorilor auto interesați, la cererea acestora și

(d)

este prezentat și înmânat unui agent de control împuternicit care-l solicită.

—

care nu a fost comisă pe teritoriul statului membru respectiv și

—

care a fost comisă de o întreprindere stabilită sau de un conducător auto al cărui loc de muncă se află într-un alt stat membru sau țară terță;

(a)

încălcările normelor din capitolul II comise de către persoanele nerezidente și orice sancțiuni aplicate pentru astfel de încălcări;

(b)

sancțiunile aplicate de către un stat membru rezidenților săi pentru astfel de încălcări comise în alte state membre.

(a)

examinează cazurile în care apar diferențe în aplicarea și verificarea respectării dispozițiilor prezentului regulament, în special în ceea ce privește durata de conducere, pauzele și perioadele de repaus;

(b)

clarifică dispozițiile prezentului regulament pentru a promova o abordare comună.

1.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului (13).

2.

La articolul 3, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Aparatul de înregistrare se instalează și se folosește la bordul vehiculelor înmatriculate în statele membre care le folosesc pentru transportul rutier de călători sau mărfuri, cu excepția vehiculelor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Vehiculele menționate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și vehiculele care erau excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar care nu mai sunt excluse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, se pot conforma acestei obligații până la 31 decembrie 2007.

(2)   Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele menționate la articolul 13 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.

(3)   Statele membre, după autorizarea din partea Comisiei, pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele folosite pentru operațiunile de transport prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.”

3.

La articolul 14, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Întreprinderea păstrează, în ordine cronologică și într-o formă lizibilă, foile de înregistrare, precum și imprimatele scoase de fiecare dată când acestea se prezintă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), timp de cel puțin un an după ce au fost folosite și pune la dispoziția conducătorilor auto interesați o copie, la cererea acestora. De asemenea, întreprinderea pune la dispoziția conducătorilor auto interesați, la cererea acestora, o copie a informațiilor descărcate de pe cardul conducătorilor auto, precum și versiunile imprimate ale acestor copii. Foile de înregistrare, imprimatele scoase și informațiile descărcate se prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la cerere.”

4.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 2, alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

2.

La articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a putea elibera cardurile de conducător auto până în a douăzeci și una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006.”